Sunt preferate de regula soluţiile mecanice la ceste sisteme de inchidere cum sunt seifurile , deoarece ele nu necesită nici o surse de energie, asa ca pot sa rămâna funcţionale chiar si zeci de ani , daca e cazul si secole, in băncile elveţiene, fără a avea nevoie de întreţinere.
In cazul in care veti avea curiozitatea să vă jucaţi cu un simulatorul dat o sa intelegeti repede că este vorba de fapt doar de ce termeni de atelier se numesc la momentul luarii jocurilor.
Sistemul acesta de seif conţine cate trei discuri ce sunt identice, si sunt libere pe ax. Acel braţ care e in stânga e solidar fata de axul ce la rândul lui, e unul solidar cu o rozeta gradată ce se afla in dreapta. Operatorul poate avea acces doar la rozeta care are cadranu si care se afla în partea dreaptă iar restul se află chiar în spatele blindajului pe care il are orice seif, aşa dupa cum se poate vedea incluisv în filmele cu James Bond. Atata rozeta cat şi braţul care se afla din stânga au rol de preluare a mişcarii utilizatorului şi de transmitere în mecanism. Partea care e cea mai interesantă se gaseste la mijloc astfel ca cele trei discuri ce sunt in interior au câte un canal care e identic in circumferinţă, un canal dimensionat in asa fel încât să încapă în cadrul barei “căzătoare” care e de deasupra, in momentul in care toate cele trei fantele se aliniaza.
In ceea ce priveste mecanismul seifului de deasupra, rozeta care are cadran si cate 100 de gradaţii, incepand de la 0 si ajungand pana la 99. Gradaţiile acestea trec prin dreptul marcajului fix care se gaseste pe uşa seifului, iar cadran ne arată care este numărul, respectiv cifru care e atins la un anumit moment dat. Discurile sunt cele care se rotesc unul pe altul in momentul in care ştiftul unuia il va împinge în următorul umar. Însa in realitate, aceste discuri sunt lipite, respectiv ştifturile si sunt cu mult mai scurte, mecanismulul fiind mult mai compact.
Putem deasemeni sa urmărim felul cum se transmite mişcarea chiar în interiorul mecanismului, iar mişcare ce o putem vedea si cand rotim rozeta în simulatorul care e sus. Rotind acesta rozeta gradată numai în sensul dat de acele de ceas, o sa rotim braţul care e cel mai in stânga, prin axul ce le uneşte. După ce o sa învârtim pentru o vreme, constatam ca ştiftul de pe discul din stânga al seifului o sa ajunga în contact chiar cu umărul ce se afla pe discul vecin, si il va antrene inclusiv pe acesta în mişcare.
In acest moment este nevoie să continuăm procesul de rotire in asa fel incat ştiftul care se gaseste pe al doilea disc să poata ajunge să antreneze acel umăr care se afla pe vecinul lui.
Dupa ce am atins acest umăr, discurile se rotesc şi astfel se ajunge la un contact al umărului cu ultimul disc.
Abia in acest moment s-au putut lua toate jocurile.