In muzica este foarte importanta si calitatea instrumentului muzical. Despre acei mesteri care confectioneaza instrumente muzicale din diferite esente lemnoase putem spune ca sunt oamenii care fac lemnul sa cante.
Cele mai apreciate instrumente muzicale sunt cele din lemn, confectionate fara ajutorul strungului, fluierul fiind unul dintre acestea. Poate fi confectionat doar cu mainile, asa cum o marturisesc multi dintre fauritorii lui.
Mesterii de fluiere au tehnici speciale mostenite de la stramosi, care nu aveau strunguri si tehnologie pentru a face ca lemnul sa cante, sa scoata prin constructie sunete melodioase si placute pentru auzul oricui.
Fluierele se confectioneaza din lemn de soc, prun, cais sau bambus. Mesterii spun ca din salcie si din plop nu se pot face fluiere deoarece este nevoie ca materia prima sa fie din specii de lemn tare.
Se stie ca prima masa plastica s-a obtinut din celuloza. La fluiere este foarte importanta plastifierea lemnului deoarece prin acest procedeu, lemnul nu absoarbe umezeala din aer si astfel nu se modifica tonalitatea instrumentului. Sunetul ramane clar si conturat, fara sa fie influentat de temperatura la care se canta.
Dar ar fi nefiresc sa nu-mi indrept putin privirea spre muzica si importanta ei in existenta taranului roman. Frumusetea sunetului, sensibilitatea si creativitatea mesterilor de fluiere s-a observat intotdeauna in formele si ornamentele ce apar pe aceste instrumente muzicale.
Fluierul este cel mai raspandit instrument muzical in tara noastra. Este legat invariabil de preocuparile taranului roman. Fluierul l-a insotit mai ales la pastoritul animalelor. Sunetul melodios al fluierului este obtinut prin astuparea completa, aproape completa sau deschiderea orificilor laterale cu degetele. Prin aceasta actiune, aerul vibreaza in tubul de lemn si astfel se contureaza sunete melodioase. Sunetele cu inaltimi diferite se realizeaza prin opturarea capatului liber al tubului sau prin scaderea si cresterea intensitatii suflului.
La inceput, fluierele se confectionau din trestie, lemn sau os. Aceste materiale erau perisabile asa ca foarte putine din fluierele din strabuni s-au pastrat, rezistand in timp.
Fluierul se folosea si se mai foloseste si azi cu prilejul diverselor evenimente precum vanatoarea, petrecerile si spectacolele publice, in ritualuri religioase, funebre sau magice.
Acestui instrument muzical de suflat i s-au atribuit in timp proprietati miraculoase Se spunea ca vrajeste intreaga fire umana, ca face sa se dezvolte vegetatia, imblanzeste animalele si alunga duhurile rele.
Cantecele de bucurie erau cantate la fluier pentru a scoate la iveala spiritul bland din oameni, pentru a comunica diverse stari si mai ales pentru a sublinia legatura indestructibila dintre om si natura.
In linistea ce cuprindea locurile unde animalele aveau pasunea, fluierul manuit de ciobani aduna in sunetele sale miscarea naturii, vantul, dorul de casa si bucuria de a impartasi intr-un mod cat se poate de creativ sentimentele si mai ales intelepciunea construita printr-o cugetare ritmica in singuratate.
In manifestarea folclorica romaneasca, fluierul are un rol de baza inca din vechime. La fluier se interpreteaza “doinele”, ce sunt opere artistice populare unice in lume, si care nu au echivalent in nicio alta limba si cultura. Insa fluierul isi are locul bine determinat si in creatile muzicale culte.
Alte articole interesante gasiti aici